luni, 24 noiembrie 2014

Despre Filtrarea si Purificarea apei


Filtrarea sau purificarea apei sunt doua metode prin care putem sa ne asiguram o apa sigura si cu adevarat potabila in casa noastra.

La inceput, trebuie sa stabilim diferentele dintre cei doi termeni.

Filtrare: metoda fizica sau mecanica de separare a solidelor sau a suspensiilor solide dintr-un fluid.

Purificare: ansamblu de metode fizice sau chimice avand ca rezultat obtinerea substanei pure din diferite amestecuri. In particular, purificare apei consta in indepartarea compusilor chimici dizolvati, a suspensiilor solide si a gazelor din apa. Aceasta poate include metode fizice ( filtrare, sedimentare, distilare ) biologice, chimice ( clorinare, floculatie ) si radiologice ( radiatii ultraviolete )

Din cele de mai sus tragem concluzia ca diferentele consta in rezultatul obtinut cu cele doua metode de tratare ale apei. Purificarea este stadiul cel mai avansat, avand in vedere ca filtrarea este unul din procedeele fizice care este utilizat in purificare.

Odata cu dezvoltarea industriala a aparut poluarea. Datorita acesteia au aparut contaminantii in apa.

Oare sunt eficiente vechile metode de filtrare ale apei sa produca apa potabila de calitate, ori avem nevoie de metode mai sofisticate de purificare pentru a reda potabilitatea apei?

Probabil ca ultima solutie este cea mai eficienta. Dar sa prezentam intai metodele traditionale de filtrare ale apei. Acestea sunt diverse, singulare sau combinate dar majoritatea includ fierberea si aditionarea de substante chimice.

Desi au o eficienta dovedita, se poate observa ca in apa raman totusi o multime de poluanti.

1. FIERBEREA

Din cele mai vechi timpuri aceasta a fost metoda considerata cea mai eficienta pentru a distruge microorganismele din apa. Dovedit, prin fierbere sunt distrusi aproape toti biocontaminantii ( cele mei multe bacterii si protozoare sunt distruse de la primul clocot dar este nevoie de cel putin trei minute pentru a le distruge pe toate )

Dezavantajele acestei metode:

· Necesita consum mare de energie;

· Apa nu poate fi consumata imediat;

· Apa mai contine inca particule deci este necesara o a doua filtrare sau un alt tip de tratament;

· Fierberea nu elimina substantele chimice ( inclusiv clorul ), gustul si

mirosul neplacut si poate da apei un gust de statut;

2. DISTILAREA

Este o metoda care are la baza fierberea si apoi condensarea aburilor avand ca rezultat obtinerea apei distilate de inalta puritate. Prin aceasta metoda se inlatura din apa toti poluantii insa apa distilata este H2O pur care nu este propice consumului decat ocazional, in caz de nevoie.

3. TRATAREA CHIMICA

Doua substante chimice stau la baza tratarii apei: Iodul si Clorul. Ambele sunt la indemana si usor de utilizat.

· Iodul este eficient in distrugerea virusurilor, bacteriilor si protozoarelor si poate absorbi si unele resturi organice, in functie de dozaj. Este o metoda de folosit numai ocazional si in lipsa alteia, deoarece apa are un gust si miros neplacute si substanta este toxica pentru organism.

· Clorul este folosit si astazi pe scara larga in intreaga lume pentru tratarea apei. Procesul de clorinare are ca rezultat acumulerea de precipitatii la baza vasului. Acestea trebuie indepartate. De asemenea trebuieste realizat un dozaj precis deoarece in cantitati mai mari substanta este puternic toxica, otravitoare. Apa tratata cu clor, acasa, nu este indicat sa fie stocata.

Dezavantajele acestei metode

· Dezavantajele au fost deja enumerate, principalul fiind acela ca ne obliga sa ingeram substante chimice in exces.



Odata cu progresul tehnologic, poluarea a crescut dar s-au dezvoltat si metode noi, moderne pentru tratarea si indepartarea poluantilor din apa.